”Să fim oamenii păcii, să încetăm a mai fi oamenii dreptății”

Viața parohiei Aprilie 30, 2016

La data de 26 aprilie 2016, în Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor, Parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești a primit o vizită specială din partea persoanelor private de libertate de la Penitenciarul de Minori și Tineri din Bacău. Părintele paroh Petru Munteanu a stat de vorbă cu grupul băcăuan, le-a oferit sfaturi specifice acestei perioade, iar la finalul întâlnirii s-au oferit daruri.

”Am venit astăzi aici, la biserica ”Sf. Voievozi” din Săvinești, cu un număr mai mare de deținute, pentru că și-au dorit mult să iasă în comunitate și să ia binecuvântarea părintelui Petru Munteanu, cu ocazia sărbătorilor Pascale. Am fost și la centrul social-educativ, unde am mâncat, iar acum așteptăm cuvântul de învățătură al părintelui”, a reliefat Dănuț Plăcintă, ofițer educator la Penitenciarul din Bacău

Miercurea  Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri este ziua în care Iuda Iscariotenaul L-a vândut pe Iisus Hristos pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă. Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care creştinii postesc pe tot parcursul anului, cu excepţiile zilelor marcate ca harţi în calendarul ortodox. În această zi specială, biserica „Sfinții Voievozi” din Săvinești a fost gazda unei întâlniri de suflet cu persoanele de la Penitenciarul din Bacău. În debutul întâlnirii, a fost rostită poezia „Ștergarul” a lui Costache Ioanid, după care a urmat cuvântul de învățătură rostit de părintele paroh, în care a subliniat importanța rugăciunii.

”Se spune despre un părinte de la Sibiu, care a suferit în temniță în perioada comunistă, că atunci când se ruga, răspândea o mireasmă în celulă și dispărea agresiunea, iar deținuții nu se mai certau între ei. Roadele rugăciunii sunt roadele păcii, descoperite mai ales în rugăciunea unuia pentru altul. Într-o pildă se spune că atunci când era un anume călugăr de rând la supravegheat lucrătorii, construcția chiliilor mergea mult mai bine și mai rapid. Întrebat dacă face ceva special, călugărul a spus că vorbește cu fiecare muncitor, îi află bucuriile și necazurile, și apoi se roagă pentru fiecare. Așadar, putem lua rugăciunea cu noi oriunde pentru că Dumnezeu Se descoperă în rugăciune. Îmi aduc aminte de cartea „Jurnalul Fericirii”, scrisă de monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, care a fost în temniță și L-a descoperit pe Dumnezeu acolo. În loc să scrie un jurnal despre închisoare, a scris un jurnal despre fericire, înțelegând că Dumnezeu este peste tot. Vă dorim o săptămână liniștită și împăcată, în care să fiți împreună cu Hristos și să trăiți cât mai autentic Învierea Lui”, le-a menționat părintele paroh Petru Munteanu femeilor private de libertate.

Învierea Domnului este evenimentul cel mai sfânt care stă la temelia credinţei creştine și a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Domnului nostru Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca, singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi. Este o năzuinţă de o importanţă primordială şi priveşte religia creştină în genere pe fiecare ramură a creştinismului în parte şi, cu atât mai mult, Biserica Ortodoxă. Sfintele Paști și-a păstrat până în prezent semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie.

Părintele Adrian Bîrgu, preot capelant al Penitenciarului din Bacău s-a aflat și el pentru câteva ore la Săvinești. Întrebat fiind despre importanța postului și al rugăciunii, mai ales în mediul privat de libertate, acesta ne-a mărturisit:

”Ne revedem cu drag în perioada aceasta și, este ca un arc peste timp faptul că și anul trecut ne-am întâlnit tot în preajma sărbătorilor pascale și atunci și acum au existat momente de bucurie pe care le-am împărtășit împreună, atât noi cei din Penitenciar, cât și cei care ne-au fost gazde. Perioada de post se întinde pe șapte săptămâni, practic sunt șapte săptămâni de înfrânare, de meditație, de rugăciuni, iar întreaga perioadă a postului este un urcuș către Învierea lui Hristos. Învierea lui Hristos este minunea cea mai frumoasă pe care El o face cu sine și o lasă la vedere tuturor oamenilor, și celor care au trăit în acea perioadă, precum și celor de astăzi. Ca să putem fi capabili să urcăm spre Înviere trebuie să fim mulțumiți cu ”firimiturile” care cad de la masă, urmând ca apoi să stăm la masă, la modul propriu. Aceste ”firimituri” ar fi aperitivul, ele sunt minunile mai mărunte pe care Hristos le-a săvârșit în perioada activității Sale publice, în așa fel încât pe noi să ne obișnuiască cu gândul și să ne facă să putem accepta cu ușurință Învierea Sa. Toate cele șase duminici din cursul Postului, precum și cele trei de dinainte, sunt niște trepte care ne urcă spre Învierea lui Hristos, iar ultima săptămână din Post este săptămâna în care toate lecțiile învățate în decursul celorlalte șase săptămâni și anume, lecția rugăciunii și a meditației, lecția pe care ne-o dă Sf. Ioan Scărarul cu cele 30 de trepte care duc spre desăvârșire, lecția pe care ne-o dă Sf. Cuv. Maria Egipteanca, anume dintr-un om păcătos poți deveni oricând un sfânt, pentru că noi avem în ființa noastră măsura sfințeniei, contează foarte mult să o atingem. Această săptămână, a Patimilor, le însușește pe toate, în același timp trebuie să fim smeriți, trebuie să știm să ne plângem păcatele, trebuie să știm să ne purtăm crucea, trebuie să știm să însoțim toate preocupările noastre duhovnicești, să le asumăm și să le însumăm rugăciunii. Rugăciunea este hrană sufletului și această hrană dă ceea ce este necesar sufletului ca el să se echilibreze, să nu mai răuvoitor, să nu mai fie mânios, necumpătat, să nu mai fie atent către alte mici plăceri. (...) Postul vrea să ne învețe o introspecție, o adâncire în noi înșine, o biruire a lumescului din noi și nu a lumii în care trăim pentru că toate ale lumii sunt ale lumii, iar noi suntem ai lui Hristos și prețul pe care Hristos îl plătește pentru noi este preț de sânge și nu mă refer doar la cel vărsat pe Cruce, ci și la jertfa Mântuitorului care se reactualizează la fiecare Sfântă Liturghie, din care toți suntem invitați să ne împărtășim spre iertarea păcatelor și spre ziua aceea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu care pe toți ne așteaptă și către care toți trebuie să ne îndreptăm privirile și nu oricum, ci într-o stare de meditație, de rugăciune și cu multă înfrânare.

Privind persoanele aflate în detenție, părintele Adrian a continuat: ”Persoanele din Penitenciar s-au obișnuit să se angajeze și ele la exercițiul Postului, pentru că le-am spus foarte clar că Postul este o școală, practic, lecția pe care o predă Postul este să spui Nu păcatului și rămâne la atitudinea fiecăruia. Am putut să observ că o bună parte dintre ele au postit și au sentimentul împlinirii, simt că pot face ceva, că se pot jertfi pentru un anume ceva și o fac cu toată dăruirea. Mai sunt unele care sunt poate în neputință sau care își descuie inima mai greu, dar este un efort al lor personal și nimeni nu li-l fură, doar dacă ele sunt în stare să-l dea pe nimicuri.

În încheiere, părintele Adrian a transmis câteva gânduri pentru cititorii noștri: ”Să fim oamenii păcii, să încetăm a mai fi oamenii dreptății, pentru că atunci când căutăm dreptatea încetăm să mai fim oamenii păcii. Vom fi niște oameni drepți, în definiție, dar oameni goi de iubire. Momentele acestea să aducă tuturor gândul cel bun, curăția și curățenia pe care o facem în gospodării să nu întârzie să apară și în conștiințele noastre, să ne eliberăm de omul cel vechi și să ne înnoim cu omul cel nou, să fim și noi strălucitori ca niște licurici în noaptea de Înviere și să lăsăm să strălucească nu doar luminile din mâini, ci și luminile din inimi”.

Câteva tinere private de libertate au subliniat importanța morală și educativă a acestei întâlniri desfășurată în preajma sărbătorii Învierii. „Astăzi la Săvinești ne-am relaxat, ne-am luminat, ne-am încărcat cu energie pozitivă și am primit putere pentru a merge mai departe. Încercăm să împărtășim cu ceilalți Învierea Domnului și să renaștem și noi cu prilejul acestei sfinte sărbători”, a exprimat, vizibil emoționată, o tânără deținută.

Brîndușa Dediu