În această seară, după săvârşirea Tainei Sfântului Maslu din biserică, am fost solicitat, în spital, de către personalul medical, pentru a citi o rugăciune de folos unui copil bolnav, internat de câteva zile. Nimic neobişnuit..... însă, când am fost direcţionat spre secţia de îngrijiri paliative, am început să-mi configurez imaginaţia. Am găsit un copil, pe numele său Andrei, în vârstă de 7 ani cu lacrimi de durere în ochi, având rezemată pe spătarul patului de spital icoana Sfântului Nectarie. Acesta era asistat de mama lui Ionela, pe a cărui chip îmbătrânit de durere, deşi foarte tânără, se citea suferinţa. Am descoperit povestea unei familii cu trei copii, 2 fetiţe rămase la bunici şi un băiat, acesta din urmă bolnav de cancer la vezica urinară, cu un tată plecat în străinătate la munca agricolă pentru a face bani de medicamente şi cele necesare îngrijirii copilului. O familie lipsită de posbilităţi financiare, fără nici un suport social şi grav afectată de situaţia dată. Am lăsat tot ce aveam prin buzunar, în ciuda stării ruşinoase pe care o simţea mama. În astfel de situaţii rămâi înmărmurit şi totuşi am încercat cu puţinele mele cuvinte să încurajez ideea de prioritate şi şansă pentru copil. Această familie are nevoie de sprijin! Am luat legătura cu preotul din parohia de unde au domiciliul, pentru a se implica în ajutorarea lor, lucrare pe care o demarase deja. In drum spre casă mă gândeam la cei doi copii ai mei, două fete, cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu, si îi mulţumesc că sunt aşa cum sunt! Celor care citiţi şi aveţi râvna rugăciunii vă rog pomeniţi pe Andrei alături de mama Ionela pentru a trece mai uşor suferinţa! Dumnezeu să-i ocrotească!
