Eminescu, trăitor și apologet al credinței noastre strămoșești (expoziție și concurs literar-artistic la Roznov)

Viața parohiei Ianuarie 15, 2015

În data de 15 ianuarie 2015, a avut loc  în sala de festivităţi a Liceului Tehnologic „Gh. Ruset Roznovanu” Roznov desfăşurarea celei de-a doua ediţii a expoziției și concursului literar-artistic interjudeţean „Prietenii lui Eminescu”. Echipa coordonatoare a proiectului a fost formată din dir. prof. Oana Ilarie, directorul liceului, prof. înv. primar Alina Vasile şi pr. dr. Iulian Vasile, de la parohia Chintinici a Protopopiatului Roznov, iar grupul ţintă l-au constituit elevii claselor I-VIII din țară. În organizarea evenimentului s-a implicat activ parohia Chintinici, concursul și expoziția bucurându-se de sprijinul unor instituții locale și județene, precum primăria Roznov, Centrul de educație estetică, CCD şi ISJ Neamţ.

Proiectul a cuprins trei secţiuni: creaţie literară - poezii create de elev, creaţie artistico-plastică - lucrări ale elevilor inspirate din opera eminesciană şi interpretare literară. Comisia de jurizare a fost formată din colectivul de profesori ai unităţii şcolare.

Concursul a debutat cu o alocuţiune prezentată de pr. dr. Iulian Vasile, „Eminescu, trăitor și apologet al credinței noastre strămoșești”, o interesantă analiză a crezului eminescian vizavi de Biserica Ortodoxă Română, „Maica spirituală a neamului romanesc”: „Legătura dintre Biserica Ortodoxă şi neamul românesc, Eminescu o considera a fi fundamentală pentru dăinuirea în istorie a poporului din care şi el făcea parte. Rolul pe care Biserica l-a avut în dezvoltarea culturii şi identităţii naţionale este incontestabil şi aceasta pentru că «Biserica a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise». Vorbind despre Evanghelie şi mesajul ei adus lumii, Eminescu aşează creştinismul pe prima treaptă în istoria evenimentelor care au schimbat lumea. «Sunt două mii de ani aproape de când ea (Evanghelia) a ridicat popoare din întuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, două mii de ani de când biografia fiului lui Dumnezeu e cartea după care se creşte omenirea».

Biserica are meritul de a fi nu doar cea dintâi școală, ci și instituția care se îngrijește de progresul educației poporului român. Față de unele încercări de suprimare a limbii române din școlile transilvănene, Eminescu ia poziție fermă: „noi românii formăm o biserică națională, și ca societate religioasă, ca Biserică ortodoxă română, suntem un cor matur și compact pentru a ne împotrivi la orice tendințe care ar jigni libertatea conștiinței și cultura noastră națională”.

Mihai Eminescu a fost un creștin ortodox autentic. Din partea mamei, el provenea dintr-o familie dintr-o familie profund religioasă, cu nouă copii, șase din ei călugărindu-se. Era familiar cărților de cult, îndemna la participarea la slujbele bisericești, el însuși exprimându-și dorința, când a primit Sfânta Împărtășanie, în anul 1886 la mănăstirea Neamț, de a fi îngropat într-o mănăstire de maici, la țărmurile mării, ca să asculte în fiecare seară Lumină lină ca la Agafton. Toate acestea ni-l arată pe Eminescu drept un misionar al credinței și „omul deplin al culturii româneşti” (Noica). E un produs cultural autentic românesc, de mare valoare, pe care-l putem exporta oricând în lume, căci în faţa globalizării, fiecare popor rezistă cu ceea ce are propriu, cultura lui. Scopul acestui concurs a fost deci acela de a forma copiii și tinerii de astăzi ca buni apologeţi ai valorilor noastre naţionale, credință, tradiție și limbă, parte a identităţii româneşti”.